Uneori mă pierd în cuvinte, alteori în gânduri, dar cel mai des mă pierd în privirea ta. E un univers întreg acolo, unul pe care nu l-am explorat complet, dar care mă atrage ca un magnet de fiecare dată când suntem față în față.

Poate că nu ți-am spus-o niciodată direct, poate că am lăsat doar gesturile să vorbească, dar adevărul e acesta: ochii tăi sunt locul meu preferat din lume. Sunt oglinda unui suflet pe care vreau să-l cunosc tot mai mult, zi după zi.

Această piesă este o scrisoare deschisă către acea persoană care îți luminează ziua fără să știe. Este despre acea conexiune tăcută care începe cu o simplă privire. Tu nu știi cât de mult îmi plac ochii tăi!

Așa că, data viitoare când ne întâlnim privirile, să știi că în mintea mea rulează acest singur gând:

Când mă privești, simt că timpul stă un pic pe loc. E ca și cum întreaga lume ar dispărea și am rămâne doar noi doi, într-o bulă de sinceritate și căldură. Îmi place cum sclipește curiozitatea în ei, cum se micșorează când râzi cu poftă și cum devin profunzi atunci când ești pe gânduri.