|
|
„Iar am greșit, iar te-am făcut să plângi...” – cuvintele îi veneau natural, cu un nod în gât.
Și-a dat seama că succesul are un preț amar: uneori, urci atât de sus pe scenă, încât nu mai vezi prăpastia care se cască între tine și cei dragi. În noaptea aceea, Sorin n-a dormit. A scris. A scris despre regretul bărbatului care realizează că, oricât de „de aur” i-ar fi vocea, inima i-a rămas datoare celei care l-a iubit când nu era nimeni.
Povestea piesei este, în esență, tabloul clasic al artistului de succes care, prins în vâltoarea celebrității și a tentațiilor, ajunge să neglijeze singurul lucru care conta cu adevărat: liniștea de acasă.
Ajuns în fața porții, a ezitat. Acolo, în spatele ușii, nu era „Copilul de Aur” cel aplaudat de mii de oameni, ci doar un om care simțea că pierde teren.
S-a așezat pe scaun și și-a îngropat fața în palme. În minte îi răsunau deja primele acorduri ale unei melodii noi. Nu era despre bani, nici despre dușmani, ci despre neputința de a fi omul bun pe care ea îl merită.
„Iar am greșit, iar te-am făcut să plângi...” – cuvintele îi veneau natural, cu un nod în gât.
Și-a dat seama că succesul are un preț amar: uneori, urci atât de sus pe scenă, încât nu mai vezi prăpastia care se cască între tine și cei dragi. În noaptea aceea, Sorin n-a dormit. A scris. A scris despre regretul bărbatului care realizează că, oricât de „de aur” i-ar fi vocea, inima i-a rămas datoare celei care l-a iubit când nu era nimeni. SORIN COPILUL DE AUR - Iar am gresit
Povestea piesei este, în esență, tabloul clasic al artistului de succes care, prins în vâltoarea celebrității și a tentațiilor, ajunge să neglijeze singurul lucru care conta cu adevărat: liniștea de acasă. „Iar am greșit, iar te-am făcut să plângi
Ajuns în fața porții, a ezitat. Acolo, în spatele ușii, nu era „Copilul de Aur” cel aplaudat de mii de oameni, ci doar un om care simțea că pierde teren. A scris
S-a așezat pe scaun și și-a îngropat fața în palme. În minte îi răsunau deja primele acorduri ale unei melodii noi. Nu era despre bani, nici despre dușmani, ci despre neputința de a fi omul bun pe care ea îl merită.
